Dragă Cezar

“Draga Cezar,

Asa cum ti-am exprimat si telefonic la momentul propunerii tale de a scrie acest harticol, acesta este articolul in cauza, incepand cu “Draga Cezar,”. Ii poti pune diacritice in romana daca vrei, pentru ca eu nu am invatat cum sa fac asta, ca nu scriu in romana prea des. .. Pacat. Poate asa as fi fost mai putin analfabeta. Lol

Si ca sa raspund intrebarii tale, moda, dupa parerea mea, este un domeniu care tine in exclusivitate de exprimarea unui freamat interior, care nu te lasa in pace sa iti vezi de treaba, nici cand ocupatia asta profesionala nu-ti mai aduce bani de fapt demult. Fiind o activitate profesionala situata geografic la limita egocentrismului, pentru ca se bazeaza pe ce e in capul unui om, devenit zeu prin creatie (care aduce si bani, ideal), ea nu ar trebui sa se supuna de fapt CONVENTIEI. Ci sa isi faca un scop din INOVATIE. Modistii ar trebui sa fie vizionari si deschizatori de drumuri, pentru ca si un Dumnezeu care stie sa se uite numai in urma, nu prea iti arata nicio cale de urmat, nu-i asa?

Or moda asta s-a institutionalizat si acei creatori de pe vremuri, au devenit la randul lor followersi ai unui sistem facut de o masa de oameni care la un moment dat a decis cum sa se faca lucrurile in feishan si pentru viitor. Si pana la un punct a mers. Si pentru ca vorbim de un domeniu ce tine de cultul personalitatii (ca in comunismul nostru ceausesc), s-a facut ca acusi se face suta de ani de cand se face la fel cum se facea, si restul populatiei a depasit momentul.

Asa stand lucrurile, draga Cezar, moda globala se confrunta cu o criza ingrozitoare, pentru ca nu si-a scos capul din cur la timp. Criza asta generata de COVID-19 este doar ultima picatura, care face sa dea paharul pe afara. Daca vrei, putem privi moda ca pe o persoana in varsta si fragilizata de boli cronice, careia virusul asta a venit sa ii dea lovitura de gratie.

Pentru ca lucrurile nu mai mergeau oricum de foarta multa vreme, pentru ca daca designerul scump, ala care se da drept lux ca sa ii practice adaosul comercial de 800%, vrea sa fie brand global si sa aiba rulaj rapid de produse ca Zara sau H&M, sa fie la fel de reactiv ca mass marketul, atunci tre’ sa si produca mai spre mass market: ieftin si mult si asta foarte multi fac in CHINA. Italienii practic si-au masacrat industria textila producand cam peste tot unde e mai ieftin, trecand si prin Romania si, pentru ca si aici a devenit prea scump sa produci - Asia. Si uite, asta ma duce cu gandul la urmatoarea intrebare la care industria modei e surda. De ce, daca produci un produs din ce in ce mai banal, in tari dubioase, dar sa zicem China, produsul tau e in fiecare sezon mai scump?

Sau daca faci acelasi produs de 20 de ani, ACELASI, tu, casa de moda Y, vrei sa ne faci sa credem ca tu platesti la fel de munt manopera? ca acum 20? pe acelasi produs?

Ca materialele si ele, ok, unele sunt scumpe, dar altele, sa fim seriosi, costa nada. Si sa produci o mie de bucati dintr-un produs costa considerabil mai mult decat sa produci 20.000 de bucati. Si asta constituie inca o sursa de probleme, precum risipa, precum productia iresponsabila si nesustenabila, stocuri uriase pe care piata nu le mai inghite la un moment dat. Unde, cum, cat si cu cine produci, astra sunt intrebari la care Moda trebuie inca sa dea un raspuns adevarat. Si eu pun intrebarea asta retorica, nu sa shamuiesc industria, ci sa-i dau de inteles ca poate ar fi si solutii la care poate nu s-au gandit si poate ar trebui sa le asculte.

Unul din raspunsuri ar fi costurile de promovare, huge de altfel. Pe vremuri Louis Vuitton se lauda ca bugetul lor de marketing e in jurul a 70% din bugetul colectiei de exemplu.

Am impresia ca si uman, dar si business wise, de stresul Cifrelor, nu le mai ascultam decat pe alea si comunicarea umana, care sta la baza societatii in sine, este esentiala pentru orice. Daca nu ti-ai asculta vocea interiora care sa iti spuna sa iti dai jos chilotii cand te pisi?

Challenge-ul modei ca sa supravietuiasca va fi sa invete umanitatea si sa vrea sa si lase ceva in urma, nu sa stoarca totul de la brand si de la consumator de dragul profitului. Si va trebui sa treaca dintr-un scop marunt, ala de a aduce profit investitorului si glorie de 3 luni cretorului, intr-o responsabiitate de a pastra viu un patrimoniu, in a salva meserii care altfel ar disparea, si a pastra vie amintirea unor momente care ne-au facut sa vibram. Moda sa devina generoasa la modul autentic si sara din paradigma cinic-capitalista, la una de economie sociala, care presupune un profit mai mic, dar si supravietuirea pe termen lung si in acelasi timp aduce un plus enorm de autenticitate, care va sta la baza castigarii consumatorului viitorului, acela care azi, dupa doua luni de stat in casa, isi da seama de cat de putin inseamna pentru el valorile modei actuale, asta e dezideratul meu cel putin.

In rest, eu sunt adeptul uniformei, si atunci cel putin industrial, miza brandului va fi sa isi impuna uniforma cel mai pregnant la nivel de societate. Si aici vorbim de numai o mana de potentiali jucatori, si nu tine de cat de jmecher e grupul financiar din spatele tau, ci de cate itemuri ICONIC ai in patrimoniul brandului tau.

Iconic de-adevaratelea sunt alea pe care le scot din dulap dupa 8 ani dupa ce le-ai cumparat si le porti mandra si azi. Orice alte chestii cumparate sunt de fapt risipa. Daca le ai, au costat o avere, le vezi si nu-ti vine sa crezi ca ai dat vreodata bani pe blugi cu vedere la pubis, gen Aguilera, cu care nu te puteai nici macar aseza ca iti iesea permanent curul din ei si cand stateai dreapta, daramite sa incerci o asezare. Atunci ai fost si tu, la fel ca mine si milioane si miliarde de alti oameni, victimele unui sistem, care, in baza unei intelegeri tacite dintre presa si casele de moda, care sunt toate platitoare de publicitate in presa, ne-a asigurat la fie care sase luni ca propunerea lor este cea care va face furori forever and ever, pentru ca dupa ceva timp sa te faca sa te simti prost ca esti taranca si ai pus botul cand ei ti-au spus acum 3 ani ca piesele lor sunt clasice eterne si atemporale. Ca, cu alte cuvinte, puteai purta pentru eternitate poceniile alea de la Brand X, care costau trei salarii daca nu erai somera. Si au facut asta vreo 30 de ani, intai la 6 luni, dupa aia si couture de doua ori pe an, si cruise, si pre-collections, colaborarile cu mass(adidas, nike, reebok): ” Stop! Nu! Nu esti cool asa, uite! ia fa d’aici viatza eterna in colorí de carpa de sezonul asta, e investmant, fa!” Si iti arata noile produse ale clientilor de publicitate si jura ca-s aur. Etern.

Si publicul nu mai pune botul si boom: frica. Si de frica, s-au manifestat doua grupari deja, formate din mai marii modei mondiale si care vin cu niste masuri revolutionare #not : in numar de vreo #drei de caciula, aceleasi, din care reiese practic o tranzitie din dictatura presei si a pr-ului la cea a comercialului si stapanirea retailului. Vreau sa recunosc ca m-au enervat cumplit amandoua factiunile astea prin ipocrizia care sta in spatele demersului asta si prin staruinta cu care refuza sa fie cinstiti si sa recunoasca faptul ca mucegaiul problemei rezida in insasi esenta ideii de fashion system si m-a nedumerit teribil initiativa lui Dries Van Noten, proprietate PUIG, care propunea o petitie in care la un punct cerea sa se reorganizeze fashion week-ul ca sa ii avantajeze pe designeri si buyeri. Si mi s-a parut lipsit de coaie. Ca daca esti creator de tendinta, si noi asta cumparam de la voi, creeaza tu si prezinta cand vrei si noi followers te vom urma. Si nici macar nu e nefacuta, a se vedea Azzedine Alaia. Merita pomenit si Gucci PR, care a anuntat ca va prezenta de doua ori pe an, doua colectii seasonless. Pai wtf? seasonless, prezentat in sezon? da’ ce nu faci, coaie, Gucii, o singura prezentare pe an daca tot e sizanles? Cine te opreste?

O alta problema importante a dizainerilor asa zis independenti erau soldarile prea rapide in magazine. Care in realitate magazinele nu prea mai vand marfurile, si asta pentru ca si retailul e la fel de prost organizat si lipsit de viziune, fapt pnetru care daca iei 10 magazine diferite din lume, ele vor revinde cam aceleasi haine ale acelorasi designeri la cam acelasi pret. Dar din nou, problema asta cele doua mari initiative revolutionare feishan au decis sa le ignore si sa dea vina pe altii, de frica sa nu recunoasca acelasi lucru: moda in integralitate ei are nevoie de o regandire totala.

Sa schimbi obisnuinta omului, clar, e greu. In dreptul geamului meu de la bucatarie era pentru mult timp o trecere de pietoni. Au anulat-o si au mutat-o 30 de metri mai in fata. Acum 2 spre 3 ani. Si oamenii inca mai incearca sa traverseze pe acolo si se cearta cu soferii panicati in trafic ca nu le dau voie sa treaca pe trecerea de pietoni anulata. Pentru ei credinta in ceva trait in trecut bate certitudinea realitatii prezente. If you see my point.

-va urma daca e

Cu prietenie,

Mihai Dan Zarug, Available for Hire Creative & Strategic Consultant

P.S. Cu mentiunea ca nu sunt de acord sa imi schimbi niciun cuvant din text si daca tu crezi ca nu il poti publica tel quel, nu e nicio suparare, imi spui si eu il valorific altfel. OK? “