Temeri și speranțe în pandemie.
Temeri și speranțe în pandemie.

Temeri și speranțe în pandemie. Atunci când credeam că totul s-a sfârșit

Atunci când credeam că totul s-a sfârșit

mod citire
timp de citire: 11 min

De câteva luni, istoria pare că se grabește mai mult decât oricând. În aproape o jumătate de an planeta și-a reconfigurat prioritățile, cuvântul „pandemie” domină limbajul cotidian, laitmotivul obsesiv al discuțiilor, dezbaterilor și strategiilor politice. Toate proiectele noastre se învârt în jurul obsesivei pandemii, într-o lume în care zilnic suntem bombardați cu cele mai contradictorii știri. Institute specializate în diagnosticarea fenomenului formulează ipoteze asupra originii virusului, fac prognoze etc., care sunt apoi preluate de agențiile de presă și difuzate conform propriului filtru ideologic și politic. În fața lor, stă un cetățean alarmat, dezorientat, dominat de sentimentul fricii, cu o mie de incertitudini în față.

Timpul în care fenomenul pandemiei a pus stăpânire pe noi este foarte scurt, dar în toată confuzia generată încercăm să surprindem „la cald” starea la zi a fenomenului, modul cum el se reflectă în psihologia cotidiană a omului; cu mențiunea că studiul nostru prelucrează date bazate pe informații obținute în lunile aprilie-mai. Prin metoda chestionarului, aplicat prin serviciile de consiliere psihologică din învățământul preuniversitar, avem răspunsuri de la 1036 de persoane din județul Mures, respectiv elevi, părinți și profesori, cu vârste cuprinse între 9 și 70 de ani.

Temeri și speranțe în pandemie.
Temeri și speranțe în pandemie.

Prin întrebările formulate, s-a urmărit surprinderea experienței umane în timpul pandemiei, rezutând câteva răspunsuri relevante pentru starea de psihic a concetățenilor noștri :

1. Care considerați că sunt principalele amenințări provocate de COVID 19?;

2. Ce dificultăți v-au creat restricțiile impuse de necesitatea protecției populației?

3. Ce ați descoperit în timpul pandemiei pentru viața voastră, personală?

4. Ce ați putea reține ca element pozitiv din drama umană generată de pandemiei?

5. Care este lecția învățată în timpul pandemiei?

6. Încercând să ne păstrăm optimismul, vă rog să formulați o concluzie într-o exprimare metaforică.

Temeri și speranțe în pandemie.
Temeri și speranțe în pandemie.

Temerile asociate COVID 19

Din răspunsurile formulate la prima întrebare, predomină teama de propria îmbolnăvire, urmată de teama de îmbolnăvire a cuiva drag, dar și o teamă ce vizează particularitățile virusului - viteza de răspândire, persistența lui, intensitatea simptomelor. La o distanță mare se află temerile pentru viitorul economic, în ansamblu și pentru veniturile personale sau ale familiei, temeri înregistrate în răspunsurile primite de la adulți. Un număr mare de respondenti, (20%), declară că nu au temeri specifice, în contextul COVID 19.

 

Dificultățile personale apărute în contextul pandemiei

Referitor la dificultățile generate de măsurile de izolare, majoritatea rețin constrâgerea legată de îngrădirea libertății de mișcare (52% ), detaliată prin dificultatea de a se întâlni cu persoanele dragi, obligația de a sta în casă, renunțarea la activități de interes, modificarea rutinei zilnice.

Sunt percepute drept dificultăți pe care le vor purta cu ei timp îndelungat o serie de simptome psihice constatate la ei și la semenii lor: angoasa, teama specifică de boală și stresul (8%).

 

Resursele de care s-au folosit pentru a gestiona provocările momentului

La întrebarea referitoare la ce au învăt în timpul pandemiei, la resorturile care i-au ajutat să treacă prin toate încercările, un procent important, (26%), se referă la timpul petrecut cu familia, la suportul afectiv primit de la familie. Apoi factorii psihici, încrederea, optimismul și speranța că situația se va ameliora, că vor fi luate măsuri de protecție, constituie o altă resursă importantă (15%), la fel, unii, mai ales cei tineri, s-au referit la utilizarea noilor tehnologii, care au oferit posibilitatea comunicării, a continuării școlii sau a muncii, dar și accesul la divertisment (11%).

Temeri și speranțe în pandemie.
Temeri și speranțe în pandemie.

Aspecte pozitive și oportunități

La întrebarea cu ce s-au ales, pozitiv, din amenințarea provocată de Covit 19, un procent important a remarcat creșterea timpului petrecut cu familia, însoțit de armonizarea relațiilor de familie și de o amplificare a sentimentului de prețuire a familiei (41%). În plan psihologic, respondenții au resimțit drept pozitivă ”reducerea vitezei vieții” (11%). De asemenea, această perioadă, mărturisec 9%, a fost prielnică pentru reluarea unor vechi activități pentru care nu mai aveau timp sau pentru dezvoltarea unor noi hobby-uri și abilități, în special abilități digitale.

 

Acțiunile prin care au manifestat altruism față de cei din jur

În mod pozitiv, ca o expresie a conștiinței publice, predomină conștientizarea răspunderii personale în ceea ce privește respectarea regulilor de distanțare socială. De asemenea, nevoia de a ajuta pe cei aflați în suferință, de a comunica și ajuta persoanele care nu-și pot purta singure de grijă.

 

Metafore ale experienței subiective

Această provocare, cea mai sugestivă pentru starea psihică, a fost apelul la o descriere creativă a modului în care au resimțit pandemia de COVID 19, prin poezioare, citate, motto-uri personale, imagini sugestive, anecdote etc., pe care le-am grupat sugestiv, în funcție de mesajul transmis și forma de exprimare:

 

Metafore care descriu un sentiment al captivității

”Mi se pare că imaginea cu oamenii în colivie și păsările care zboară libere e descrierea situației în care ne aflăm”, ”Închisa într-o colivie, dar împreuna cu puii!”, ”Ca peştele-n acvariu: cu libertate limitată, dar în siguranţă relativă”.

Temeri și speranțe în pandemie.
Temeri și speranțe în pandemie.

Metafore ale speranței și optimismului

”Nu spera și nu ai teamă / ce e val ca valul trece”, ”Un vis urât, dar trecator”,”Apa trece, pietrele rămân!”, ”Ce nu te omoară te face mai puternic!”.

Metafore trimițând către percepții intens negative ale contextului actual (catastrofic, de coșmar, haotic, distructiv)

”Mă simt, oarecum, ca în fața unui pluton de execuție: cert este ca nu voi scăpa, dar nu știu din care armă va pleca glonțul care mă va răpune”, ”Ca o ploaie cu gheață asupra unei livezi în floare”, ”Haos”, ”Catastrofă”, ”Dezastru”, ”Ca și cum am fi într-un război din care nu găsim scăpare, dar trebuie să fim puternci, să trecem peste”.

 

Umor

„Burtică, burtișoară, din 15 te scot afară!” , ”Covidul este o ”chinezerie” și nu ține mult. Așa spun copiii mei.”, ”Când ies cu câinele, doar eu port botnița.”, ”Împotriva coronavirusului mâncați zilnic usturoi. Nu ajută, dar toată lumea te va ocoli!”, ”Stiați că : Covid-ul acesta intră noaptea în dulapuri si strâmtează hainele??? Eu am pățit-o! :) :) :)”

 

Poezii

Invizibil și nemernic/ Rotund, dar foarte puternic/ Zis și virusul Covid/ Mi-a pus viața pe repeat/

Zi de zi, tot stat în casă/ Dar, ce crezi?/ Viața-i frumoasă!/ Cu familia ne distrăm/ Când gătim sau

când lucrăm/ Deseori ne și jucăm/ Deci, când stau să reflectez/ Lui Covid îi mulțumesc/ M-a-nvățat să prețuiesc/ Orișice moment trăiesc!

Deși există o varietate de interpretări și atitudini față de tema COVID 19, se disting și tipare. Astfel, dificultățile majore vizează îngrădirea libertății de mișcare și problemele asociate, iar în privința resurselor de adaptare, contactul cu persoane apropiate este atât sprijinul cel mai important cât și un mediu în care apar îmbunătățiri, în această perioadă. O altă tendință ce merită atenție este cea a practicării de hobby-uri sau a dezvoltării unor noi deprinderi, o ”evadare” pozitivă în activitate; aici, accentuăm că este nevoie de o atitudine proactivă de tipul ”Îmi iau angajamentul ca în acest timp să fac ceva util pentru mine!” Există un echilibru în felul în care este resimțită situația de ansamblu; trăim temeri și dificultăți, dar suntem conștienți și ne folosim de resurse care pot să anuleze minusurile.

De la înregistrarea primelor impresii despre pandemie și măsurile de izolare au trecut aproape două luni. Toți am sperat că experiența traumatizantă a izolării a trecut, că autoritățile și medicii au sub control fenomenul, că armate de spacialiști au la îndemână armele cu care să ne apere.

Temeri și speranțe în pandemie.
Temeri și speranțe în pandemie.

Noi, la rândul nostru, ne-am blindat cu „arme chimice” de aparăre în lupta cu Covid 19. Dar, se pare, ne-am iluzionat. Covidul a găsit aliați printre „prietenii” noștri, care zilnic ne îndeamnă să renununțăm la luptă, că totul este o farsă, o minciună. Din păcate, unii au crezut, iar rezultatul nu a întârziat să apară. Din nou, zilnic, autoritățile ne anunță că sute de oameni sunt atacați de dușmanul invizibil, Covid 19. Lupta cu dușmanul continuă, fenomenul capătă proprții, lumea se împarte în două tabere, pro și contra luptei de apărare, din mers se fac și se desfac alianțe, războiul continuă, cu situații greu de anticipat. Dar, indiferent în care tabără ne aflăm, toți vrem să ne întoarcem acasă de pe front, să redobândim libertatea, să revenim la vechile obiceiuri. Dar, istoria este foarte grăbită, ne așteaptă zilnic cu noi surprize, iar mentalitatea nostră se modifică în ritm cu noile provocări.

lasă un comentariu