După cum am scris pe blog și am zis în podcast acum vreo două săptămâni, nu cred că evenimentele online vor putea înlocui vreodată sectorul live. Am dat atunci explicația psihologică: efervescența colectivă. Aceasta este denumirea sentimentului de apartenență, de euforie pe care oamenii îl au atunci când fac parte dintr-un public numeros care trăiește aceeași experiență simultan. Efervescența colectivă este cea care a stat, în vechime, la baza marilor pelerinaje religioase sau a sărbătorilor cetăților medievale și tot ea este cea care, până la pandemie, făcea oamenii să cheltuie sume importante de bani pentru a sta înghesuiți în tribune la un meci de fotbal sau în public la un festival.
Faptul că autoritățile au interzis evenimentele la nivel (aproape) global nu înseamnă că această nevoie de congregare a oamenilor a dispărut. Din contră. După cum povestește și Martin Lindstrom în cea mai nouă carte a lui - "Buy-ology for a Coronavirus World" - frica de îmbolnăvire, distanțarea socială, singurătatea sunt tot atâtea motive de depresie. Iar un public depresiv nu va avea cu siguranță chef de încă un concert online.
''În România, veniturile din online pentru un artist muzical sunt atât de mici, încât nu se pot nici pe departe compara cu cele din live.''
Dar azi m-am hotărât să duc raționamentul meu cu un pas mai departe. Hai să vorbim despre bani și să pornim de la ideea că n-am dreptate atunci când spun că evenimentele online nu le pot lua niciodată locul celor reale. Hai să zicem că oamenii încep să consume astfel de evenimente în lipsă de altceva. Ei bine, atunci artiștii noștri au o nouă problemă, care eu zic că e insurmontabilă. În România, veniturile din online pentru un artist muzical sunt atât de mici, încât nu se pot nici pe departe compara cu cele din live.
Ceea ce înseamnă că, de fapt, artiștii din industria noastră muzicală folosesc Internetul doar ca o posibilitate de a vinde mai multe bilete, de a aduna mai mulți oameni la concert. Iar strategia asta de conversie funcționează destul de bine pentru unii din ei. Să convingi însă publicul să plătească pentru un concert online, asta-i cu totul altă poveste. Singurii care s-ar putea să reacționeze sunt super-fanii, adică oamenii care sunt gata să sprijine artistul cu trup și suflet, oricând, oricum. Cei care, de fapt, n-au nevoie de un concert ca să bage mâna în buzunar pentru artistul lor preferat. Lor trebuie doar să le ceri ajutorul și ei vor fi mai mult decât fericiți să se implice. Dar să convingi un om căruia poate îi place muzica ta să plătească pentru a te vedea într-un concert online care nu numai că nu-i satisface nevoia lui de efervecență colectivă, ci îi adâncește sentimentul de izolare pe care ni l-a dat tuturor pandemia, cred că e o utopie. Iar utopiile astea au locul lor prin filme și cărți, viața de zi cu zi nu le prea priește.
lasă un comentariu