În luna februarie, când unii dintre noi ne grăbeam să rezervăm locuri pentru perioada de concediu, am aflat că un amenințător fenomen chinezesc face excursii în Europa. Majoritatea priveam cu detașare, nu credeam că România se va număra printre destinațiile „turiștilor letali”. Dar, în câteva săptămâni, autoritățile ne anunțau că, atât cu avionul, cât și cu trenul sau cu mașina, turiștii cu nume de cod Coronavirus 19 au ajuns în diferite localități din România. Fenomenul lua amploare, iar panica ne stăpânea. În limbajul cotidian, se pronunța tot mai mult cuvântul „Pandemie” și arma nostră de protecție a devenit carantina. În câteva zile, între noi s-a instalat distanțarea, disperați ne ascundeam fața în spatele unei măști, iar viața la bloc, parodiată până nu demult într-un film, devenea forma cea mai sigură de apărare.
Diferențele dintre noi dispăreau aproape peste noapte. Expresiile „izolare”, „bloc”, indiferent de confort, deveneau tot mai traumatizante. Unii locuiau în vechile blocuri ridicate după standardele regimului comunist, alții în ansambluri rezidențiale (unele cu grădini suspendate sau abundență de spațiu verde în jurul imobilelor), dar toate ne rezervau același statut, viața în carantină. Trăind în izolare, descopeream tot mai mult lipsa de confort din arhitectura urbană din ultimele decenii. Uitam de estetica fațadelor și de intimitatea pe care o conferă viața la bloc și reflectăm la calitatea vieții, cuprinși de un dor nebun de libertate.
Mnemonics – Manopera Architecture
În acest context, proiecte până nu demult mai puțin necesare, au devenit actuale și relevante pentru nevoia noastră de a evada din spațiul închis, gri și rece. Așa am descoperit grupul de arhitecți de la biroul Manopera Architecture. Povestea lor începe în 2017, când au încercat să formuleze un răspuns la întrebarea: care este viitorul cartierelor construite în anii socialismului? Primul succes a fost proiectul Mnemonics, care a reprezentat România la Bienala de Arhitectură de la Veneția din 2018, proiect semnat de arhitecții Romeo Cuc, Raluca Sabău, Roxana Pop (cei care au și făcut ulterior parte din Manopera Architecture), arh. Irina Gudană, artistul vizual Mihai Gheorghe și copywriterul Vlad Tomei.
Pentru că tema generală a bienalei era Freespace, autorii proiectului au plecat de la capacitatea spațiului de a genera amintiri puternice, emoții și povești, o caracteristică importantă pentru ultimele generații de copii români crescuți în mediul urban românesc. Proiectul a încercat să facă o radiografie a spațiilor publice dintre blocurile comuniste, într-o cheie optimistă, iar rezultatul a fost extrem de bine primit, atât de vizitatorii bienalei, precum și de publicul de specialitate - arhitecți, presă, profesioniști din domeniu.
Bloculmeu.ro
Preocupările tinerilor arhitecți legate de condiția locatarului de bloc socialist nu aveau cum să se oprească brusc după acest succes, astfel că urmarea a venit în mod firesc. Bloculmeu.ro reprezintă evoluția firească a ideilor exprimate prin Mnemonics, plecând de la câteva realități universal valabil în mediul urban de la noi: degradarea blocurilor și diminuarea calității vieții urbane. Proiectul a fost demarat cu un workshop de arhitectură organizat la Târgu Mureș în 2019, în care studenți și profesori de la facultățile de arhitectură ULB Bruxelles și UTCN Cluj au fost invitați să vină cu propuneri sustenabile pentru cartierele și blocurile socialiste, având ca „suport de studiu” cartierul de locuințe târgumureșean Tudor Vladimirescu. Rezultatele acestui workshop au fost prezentate la Ziua Cartierului Tudor, eveniment la care a fost expus și „Cartierul Posibil”, proiectul de diplomă al arh. Raluca Sabău de la Manopera Architecture. Proiectul a fost tradus într-o machetă scara 1:1 pe fațada unui bloc. Mai exact, instalația de arhitectură, le-a arătat locatarilor modul în care blocul lor s-ar putea transforma în bine printr-o intervenție aparent minoră, de construcție a unor terase înverzite și sere verzi. Rezultatul ar fi o infuzie de lumină, o creștere a calități aerului, a eficienței energetice a clădirii, coroborate cu o intervenție în reabilitarea structurii, adică o prelungire a duratei de viață a imobilului, dar și creșterea valorii imobiliare a acestuia. Și, la fel de remarcabil, toate aceste intervenții ar urma să fie făcute fără relocarea temporară a locatarilor. Rezultatul a fost foarte bine primit de locatari și autoritățile locale, dar și de breaslă, proiectul de diplomă „Cartierul Posibil” câștigând ulterior și Premiul Juriului la Bienala de Arhitectură Transilvania, secțiunea diplome, iar BLOCUL MEU.RO realizat de Manopera Architecture a câștigat Premiul Juriului la secțiunea Microarhitectură/Arhitectură temporară. De asemenea, proiectul face parte din expoziția CHANGE realizată la Romanian Design Week 2020, la categoria Placemaking.
''Revenind în contextul actual, putem observa destul de ușor cum pandemia a schimbat pentru mulți dintre noi perspectiva asupra locuirii la bloc și ne-a modificat stilul de viață.''
De la teorie, la practică
Plecând de la Mnemonics și având reconfirmarea direcției bune pe care au apucat-o, grație proiectului Bloculmeu.ro, biroul Manopera Arhitecture a lansat campania națională bloculmeu.ro, a cărei scop final este construirea unui proiect pilot, care să pună în practică pentru prima dată ideile formulate până acum.
Revenind în contextul actual, putem observa destul de ușor cum pandemia a schimbat pentru mulți dintre noi perspectiva asupra locuirii la bloc și ne-a modificat stilul de viață. În aceeași idee, multi dintre noi ne-am mutat biroul în intimitatea locuinței, astfel că explorarea temelor și a preocupărilor Manopera Arhitecture, cu sau fără conștientizarea noastră deplină, a devenit o nevoie tot mai stringentă. În ce măsură ideile bune formulate până acum doar în teorie, însă a căror valoare a fost confirmată, vor putea fi transpuse în practică, ține de un complex mai amplu de factori. Cert este însă că acest efort merită urmărit și susținut.
lasă un comentariu