Peste 70% din logourile postate pe galerii de logo-uri (site-uri de unde îți poți achiziționa un logo personalizat) sunt FAKE. E mult? Cu siguranță. Care-i explicația, cum e posibil? Simplu: ele sunt lipsite de esența a ceea ce ar trebui să fie un logo. Nu sunt construite pe baza unor specificatii, nu au fost gândite pentru un client, deci nu există nici un fel de feedback care să afecteze creația „artistului". Ele nu reprezintă un brand, ci sunt pur și simplu niște exerciții de îndemânare grafică. Iar dacă vă încumetați la o explorare a zonei fake-ului, atunci să fiți pregătiți, pentru că vom avea nevoie inclusiv de o împărțire pe categorii.
Dar înainte să desființăm majoritatea creațiilor artistice menite a fi logo-uri, îți propun un exercițiu. Gândește-te la 3 logo-uri din 3 domenii diferite: ia unul din tehnologie/IT, unul din industria auto și unul din fashion (îmbrăcăminte sau încălțăminte, ce-ți vine la primastrigare). Cel mai probabil vei alege unul din cele mai renumite branduri din fiecare domeniu. Care mai exact? Evident, nu vom alege toți la fel, ci în funcție de experiențele avute cu acel brand, atributele care conteaza pentru fiecare dintre noi și emoțiile pe care ni le provoacă.
Dacă vrei să ducem exercițiul la următorul nivel, ți-aș propune să încerci să reproduci logo-urile alese de tine cu creionul pe hârtie, așa cum poți. Chiar nu contează talentul în acest caz. Dacă o vei face, cel mai probabil vei desena elementele importante pentru tine. Alese cu subconștientul, ele reprezintă fie elementele de diferențiere față de restul brandurilor concurente, fie elementele care-ți întăresc atributele emanate de brand. Revenind acum la acel procent de peste 70% de fake-uri, ca designer, trebuie să-ți spun că obiectivul meu este să găsesc soluții creative într-un context anume. Context întotdeauna dat de client. Construcția companiei, a portofoliului de produse, modul de funcționare a business-ului, diferențele față de concurență, specificul domeniului de activitate etc. sunt criterii care nu trebuie doar atinse, ci sunt elemente care ar trebui să stea la baza construcției logo-ului, să fie cele care-l fac unic și ușor de indentificat. În cazul logo-urilor scoase la mezat într-o galerie online, cum pot fi ele unice, personale, cum pot ele avea puterea de a reprezenta un brand?
Logo-uri generice
Fake sau cel puțin lipsite de încărcătură și substanță, acele logo-uri sunt totuși niște creații grafice care ar putea să reprezinte la un moment dat un brand. Așadar, să nu le desființăm atât de categoric. Pentru că, rămânând undeva în aceeași zonă, vom da peste așa-numitele logo-urile generice. Gândește-te de pildă la logo-uri din imobiliare/real estate, vânzări mașini/car sales, fitness, health care, networking. La logo-uri care de cele mai multe ori sunt definite de elemente ca elipse, încadrarea într-un cerc, cuburi, roți zimțate, grafice cu săgeți și multe altele care sunt aproape identice, singurele diferențe fiind denumirea companiei sau a produsului, culorile folosite și uneori fontul.
Intrăm într-o categorie aparte. Logo-uri care la originea lor au fost logo-uri de succes, dar fiind abstracte, au putut fi foarte ușor „adaptate" altor companii sau produse. Sunt logo-uri atât de generice, încât înregistrarea lor ca mărci ar fi foarte dificilă, dacă nu imposibilă, pentru că sunt similare cu extrem de multe alte logo-uri.Dacă vreți un exemplu de astfel de „înrudire" de la o orgine comună, luați cazul ambalajelor de detergenti care la un moment dat au ajuns să aibă aceeași construcție de logo: un font bold, în general cu caractere mari, albastre, un contur din cateva lini mai subțiri, reflexie pe caractere și cel mai important era textul care urca in dreapta sus.
Adibas sau PLIMA?
Hai să mergem mai departe în explorarea zonei gri a fake-ului și să discutăm despre o altă categorie: cea a brandurilor mari, cu identități puternice. Căutați pe Google logo-urile acestor companii: Sun Microsystem și Columbia Sportswear, Airbnb și Azuma, Ford și Carrier, Gucci și Chanel, Mini și Bentley. Cine a fost primul? Care e originalul și care e fake? Sunt coincidențe? Cel mai simplu ar fi să vedem anul apariției/înregistrării primului, dar ce facem când specificațiile duc spre un astfel de rezultat, iar cel care a creat ultimul are o argumentație mai bună?
Firește, sunt și cazuri unde fake-ul e mai ușor de identificat, pentru că sunt mulți care au profitat de pe urma unor branduri remarcabile, care devin adevărate culturi (doar în această zonă putem aminti Supreme sau Nike Air) folosind simboluri sau texte similare care la prima vedere par cele originale. Adibas, PLIMA... sunt convins că aveți exemple și voi.
Dincolo de judecăți și logo-uri
Ideea e că nu suntem aici să decidem ce e fake și ce e original. Oricât ne-am bate noi capul, judecătorul final este întotdeauna clientul. Și, adesea, chiar dacă a observat diferența dintre original și fake, va presupune că ceilalți nu o vor observa și va etala un produs renumit, achiziționat la un preț de nimic, dar și la o calitate pe măsură. Identitatea vizuală are un rol foarte important dacă e ajutată de un marketing puternic și o strategie de branding care să facă legătura dintre companie/produs și identitatea acestuia. Atât de important încât și acum unii mai spunem: îmi iau adidașii sau fac un xerox.
Ce putem totuși să facem atunci când ajungem în zona gri (și e extrem de ușor să ajungem), este să învățăm din greșelile noastre sau ale altora. Să înțelegem ce este un logo, care este scopul lui și cum să creăm următoarele logo-uri pentru noile companii sau produse, în marea aceasta plină de identități vizuale mai sărate sau mai dulci.
lasă un comentariu